Am cautat mereu sa gasesc cea mai buna metafora pentru evoluția intru succes. Cred ca cea mai  expresiva este urcarea pe scara succesului.
Fiecare plecam de pe un alt nivel si fiecare in parte putem stabili un capat al devenirii.  Fiecare treapta este o etapa necesara, atat in dezvoltare cat si ca reusita de parcurs. Te bucuri,  bei o bere ca ai ajuns acolo si treci mai departe. Orice treapta de evolutie este necesara pentru atingerea succesului final.
Necesara dar nu si suficienta. Pentru ca ne amagim crezand ca parcurgea unei etape va conduce imediat la obținerea succesului dorit. O carte, un curs, un proiect, o diploma, nu sunt suficiente pentru succes. Toate sunt necesare dar nu suficiente..
Imi place acest principiu – necesar dar nu si suficient – deoarece ma fereste:
-       in primul rand de decepÈ›ia nereuÈ™itei – niciodata nu am facut totul ca sa castig,
-      si in al doilea rand de plafonare – exista intotdeauna ceva mai bun de obtinut.
De asemenea in devenirea mea evit si gandirea dualista – alb vs negru, bun vs rau. Nu exista asa ceva,  contrar  multor obisnuinte, ca sa nu spun mai mult. Exista evolutie sau stagnare. Pe scara succesului urci fara oprire.
Lasă un răspuns