In 1945 comunismul sovietic a intrat in Romania.

Au urmat 45 de ani de pervertire care a transformat romanul dintr-un om onest, cinstit si harnic intr-un hot, un prefacut, un puturos pus pe smechereala.

Comunismul instalat de sovietici cu complicitati locale a fost o scoala a hotiei, a lenei, a iresponsabilității. Statul iti dadea totul, tu nu trebuia sa face nimic; iti dadea casa, un job oarecare, iti spunea ce sa faci, ce sa citesti, ce sa vorbesti..

Apoi nu a mai dat nimic, pentru ca nu se mai producea nimic, sau nimic bun. De ce sa-ti bati capul pentru altii?! Aceasta e problema fundamentala a comunismului si cauza falimentului lui.

Nu poti sa anulezi individul si interesele sale. Nu poti sa anulezi energia primara a vietii, afirmarea de sine, dorinta de implinire, si toate nevoile individuale. Ca urmare cei care erau la butoane, mai mici sau mai mari, au facut in asa fel incat sa aiba cat mai mult din ce era tot mai putin.

Unii s-au imbogatit si au obtinut puteri nelimitate. Restul nu avea ce sa manance.

Ca sa supravetuiasca, au inceput sa fure si ei, sa minta, sa faca tot felul de smecherii si combinatii.

Asa am devenit cu totii hoti, mincinosi, fatarnici, pupincuristi, pentru ca doar asa puteai pune ceva pe masa in falimentara economia socialista.

Cand nu s-a mai putut trai, am facut Revolutia. Cu multi morti, pentru ca privilegiatii sistemului comunist sa-si pastreze pozitiile si puterea.

Si au reusit. Dupa revolutie naravurile deprinse in comunism au fost si mai roditoare. S-a furat in continuare.

Pentru comunisti succesul inseamna o combinatie, o teapa data celuilalt: sa furi de la scoala, sa furi de la primarie, sa furi de la spital, sa furi de la armata, sa-ti iei pensie cat mai mare si cat mai nemeritata, sa te angajezi la stat…. Dupa revolutie smecheria si hotia au fost calitatile care au adus cele mai multe beneficii.

Totusi, pentru ca ei sa fure si sa trăiască in pace, a trebuit sa si dea ceva si au creat o clasa de dependenti, de puturosi si interesati, oameni care depind in totalitate de sistemul politic corupt: pensionari, angajati la stat, firme de apartament, asistati sociali.

Dar nu au prostit pe toti. Pentru ca cineva trebuie sa munceasca, cineva trebuie sa produca pentru ca ei sa consume. O majoritate care incet s-a trezit si devine tot mai vocala. O majoritate care prin actiune civica i-a trezit si pe ceilalti.

De la intrarea in UE si pana in 2019, multi oameni politici sau luptat ca vechiul sistem al hotiei sa supraviețuiască. Dar romanul s-a trezit, 30 de ani au trecut si am reusit sa intelegem ca munca si responsabilitatea ne pot aduce mai multa prosperitate si, mai ales, demnitate.

Descoperim ca se poate crea prosepritate, nu furandu-l pe celalat ci impreuna cu celalalt. Descoperim ca prin munca cinstita putem crea mai multa bogatie si civilizatie, astfel incat viata noastra sa fie mai buna. Pentru ca prosperitatea ascunsa dupa ziduri de beton nu e linistitoare decat pentru fiintele primitive.

Saracia, bogatia este o alegere. Intr-un mediu concurential, intr-un stat de drept unde competitia intre indivizi este corecta, intr-un mediu cu oportunitati si resurse, nu numai ca nu trebuie sa ne fie frica de saracie, ba chiar putem aspira, cu incredere, la bogatie.

Au trecut 30 de ani de la Revolutie si incet, dar sigur, revenim la onestitate, la grija fata de binele comun, preocupati nu numai de binele propriu ci si de un proiect social care sa creasca nivelul de trai pentru cat mai multi, daca nu pentru toti.

Cum se obtine aceasta prosperitatea comuna? Surpriza, proesperitatea comuna rezulta din prosperitatea individuala creata in conditii de competitie corecta intre indivizi, respectand legile si statul de drept.

Munca, curaj, responsabilitate, cinste, sunt valori fundamentale pe care se construieste prosperitatea individuala si prosperitatea comuna, (publica). O sa mai dureze pana cand aceste valori vor deveni definitorii pentru fiecare cetatean al acestei tari.

Procesul de vindecare fata de bolile comunismului, a inceput cu aspiratia Romaniei de a intra in Uniunea Europeana. Batalia crancena intre omul comunist si cetateanul european s-a dus in ultimii 15 ani, cu victoria celui din urma, februarie 2017 – mai 2019 au fost anii cei mai grei de dupa Revolutie.

Urmeaza o perioada de consolidare, de inca 15 ani, pentru ca in 2035, sa avem o tara bogata si prospera, fara hoti si fara puturosi, adica fara comunisti.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.